Traducere de Octavian Cocoş
De ce să iroseşti ce-ai moştenit,
Spledoarea ta şi ochii tăi frumoşi,
Natura dă cu gândul la profit,
Dar numai celor buni şi generoşi.
Avar frumos, de ce-abuzezi acum
De-acest belșug ce ți s-a dat din plin?
Zaraf ratat, de ce preschimbi în fum
O sumă mare, dar trăind meschin?
Căci dacă totul pentru tine vrei,
De eu-l tău ascuns nu-ţi va păsa,
Iar când natura-şi cere dreptul ei,
Tu ce bilanţ îi vei putea lăsa?
Căci frumuseții-n groapă-i faci sălaș
În loc s-o moștenească un urmaș.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.